141. EDUCAREA. CONSIDERAŢII GENERALE [Proverbe 6.20-23]

141. EDUCAREA. CONSIDERAŢII GENERALE I Podcast I Pasaj Biblic : Proverbe 6 : 20 - 23 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 21 Mai 2022 I „Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău şi nu lepăda învăţătura mamei tale : leagă-le necurmat la inimă, atârnă-le de gât. Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat şi îţi vor vorbi la deşteptare ! Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii”. (Proverbe 6 : 20 - 23) Umanismul consideră omul ca fiind bun „din construcţie”. Pentru cei care gândesc aşa, copilul care tocmai s-a născut este ca o foaie albă în care imprimi o învăţătură de calitate iar el va deveni un om bun. Din punct de vedere Biblic, omul nu este aşa ... ci are o natură pervertită de păcat. În Psalmul 51 : 5, David a scris : „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea”. Ce voia el să spună ? Că omul are o natură păcătoasă. În acele vremuri când David a scris Psalmul 51, el secera urmările păcatului înfăptuit cu Bat-Şeba. Trecuseră deja nouă luni şi el a trebuit să recunoască păcatul pe care l-a ţinut ascuns în tot acel interval de timp. Probabil că analizând ce-a făcut în seara aceea (a se vedea II Samuel 11 : 2 - 5) şi-a dat seama că decizia de-a păcătui a venit şi pe fondul naturii lui păcătoase (a firii pământeşti) care este exact ca un pământ care „din firea lui” va produce buruieni, nu „plante bune” ! Bineînţeles că acest lucru nu era o scuză pentru păcatul grav pe care l-a înfăptuit, dar David a realizat că pentru ca aşa ceva să nu se mai repete el avea nevoie de harul Lui Dumnezeu, de puterea Duhului Sfânt care să-l ajute în procesul sfinţirii, iar în Psalmul 51 : 10 s-a rugat : „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic !” Cu alte cuvinte : „Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac ! ... În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii. Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului”. (Romani 7 : 19 şi 8 : 2 - 4) De ce s-a rugat David şi a cerut ajutorul Lui Dumnezeu ? Înainte de căderea în păcat, David folosea cuvinte triumfaliste. În Psalmul 37 : 31, David scria cândva : „Legea Dumnezeului său este în inima lui ; şi nu i se clatină paşii”. După ce-a căzut în păcat şi-a dat seama că inima nu este aşa de bună cum credea el până atunci şi-apoi mai târziu a scris că : „O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia !” (Psalmul 64 : 6) Dacă ai căzut într-o prăpastie, de acolo nu poţi să ieşi de unul singur ci ai nevoie de ajutor. Şi exact acesta este şi scopul educării : Prelucrarea lutului pentru a deveni un vas de valoare ! Una dintre cele mai frumoase definiţii ale cuvântului a educa se găseşte în Dicţionarul Scriban din 1939 şi înseamnă : „A crește, a învăța copiiĭ să fie oamenĭ de omenie”. Dar pentru a educa în latină se foloseau de fapt două cuvinte diferite care sunt omonime. [Reamintim că omonim înseamnă „cuvânt care este la fel, dar are sens diferit]. Cele două cuvinte pentru a educa înseamnă : I. „a crește (un copil) a-i da ţâţă. Fig. A educa, a învăţa (pe altul”). II. a scoate, a trage. A naşte, a face. A creşte, a hrăni. A înălţa, a ridica. Acest cuvânt era folosit pentru „a-şi creşte copiii” şi vom aminti mai jos şapte expresii folosite în limba latină, în antichitate : A deşerta (o cupă), a goli. A trece, a cheltui (timpul). A trage (a scoate) sabia din teacă. A scoate flota din port. A face un ou (a se ouà). A ridica (a înălţa) un mormânt. A goli un urcior de vin. Etc.”. (Din Dicţionar Latin – Român, Ioan Nădejde,