182. STĂRILE SUFLETEȘTI 3. VÂNTURI, VALURI ȘI CORĂBII I Podcast I Pasaje Biblice : Iacov 1 : 6 – 9 și 3 : 4 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 01 Iulie 2022 I Într-o cană dacă torni apă rece ea va deveni rece (indiferent de cât de caldă a fost înainte), dar dacă torni apă fierbinte, pereții ei vor deveni fierbinți. Ea nu are nici capacitatea unui termos (care indiferent de temperatura exterioară va menține la aceeași temperatură lichidul turnat în el), nici capacitatea unui frigider (de-a menține o temperatură scăzută) dar nici capacitatea unui fierbător (de-a ridica temperatura lichidului pus în el). Așa suntem și noi oamenii. Din firea noastră, suntem foarte ușor de influențat înspre rău și aceasta în special prin ceea ce ni se întâmplă din exterior. Omul este comparat în Biblie cu o corabie. De ce ? În general corăbiile se deplasau prin forța vântului, fără de care nu puteau face nimic. Dar conta să fie un vânt favorabil (care să bată înspre direcția dorită) și nu o furtună. De aceea vom folosi metafora corabiei și vom vorbi despre : VÂNTURI, VALURI ȘI CORĂBII Vom începe cu o întrebare : „Eu sunt un val sau sunt o corabie ?” În Biblie creștinul este comparat cu o corabie care are o țintă precisă. A plecat din punctul a și merge spre punctul b (spre Cer). Dar corabia plutește pe o mare pe care bat tot feluri de vânturi iar creștinul nu-și poate permite să se lase în voia oricărui vânt (de învățătură) ci își va adapta pânzele în funcție de direcția vântului pentru a se folosi el de vânt nu pentru a se folosi vântul de el. Omul care este stăpân pe sine este descris ca fiind „o corabie” care se folosește de suflul vânturilor pentru a merge spre ținta propusă (adică cumva putem spune că stăpânește vânturile nu se lasă dus de ele, ca o corabie în derivă). Iar Iacov a scris (în Iacov 3 : 4) : „Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului”. Noi accentuăm faptul că în context, Iacov vorbește în special despre puterea cuvântului rostit, dar folosind metafora corabiei (în cazul omului limba fiind „cârma” care decide direcția de deplasare) să nu uităm că orice corabie este mânată de un vânt, iar omul își va folosi limba („cârma”) fiind foarte influențat de ce „vânt” bate spre el în momentul respectiv. Dar tot Iacov care a vorbit despre corabie (în capitolul 1 : 6 – 9) a mai folosit o altă comparație : „ ... cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale”. O caracteristică a unui copil este faptul că este ușor de influențat, el fiind ca „o pietricică” în timp ce un om mare este ca „o stâncă”. Despre stâncă, Domnul Isus a spus : „Şi Eu îţi spun : tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri”. (Matei 16 : 18 - 19) Referindu-se la creșterea și la statura spirituală, apostolul Pavel a scris : „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos ; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire ; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos”. (Efeseni 4 : 13 - 15) Vorbind despre stările sufletești trebuie să amintim ceva (ce vom detalia într-un studiu următor). Prin natura lui, copilul mai întâi vorbește, apoi simte și după aceea gândește. Și poate regretă cuvintele pe care le-a spus fiind influențat de sentimentele, de stările de moment,
No transcript available.
POWERED BY BLUBRRY
