301. SELECTEAZĂ CORECT 97. GELOZIA I Podcast I Pasaje Biblice : Geneza 30 : 1 – 2 I Geneza 27 : 4 I Isaia 42 : 5 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 28 Octombrie 2022 I Astăzi vom vorbi despre o familie cu două fete, una mai rea decât alta. Despre invidie s-a mai spus dar trebuie să amintim și gelozia. Poate am avut ocazia să observăm cum se manifestă gelozia într-o familie cunoscută și nu se poate spune decât că gelozia este cu adevărat o pacoste printre slăbiciunile sau neputințele sufletului omenesc. Dar de la început trebuie să reamintim că anumite stări sufletești pot avea o origine umană dar pot fi și din cauza influențelor demonice. Din această categorie face parte și gelozia. Astăzi să observăm doar un studiu de caz despre : 1. Gelozia umană În cartea Geneza 30 : 1 – 2 scrie că atunci : „Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa şi a zis lui Iacov : „Dă-mi copii, ori mor !” Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis : „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii ?” În ebraică pentru „a pizmui” este folosit cuvântul qanah care înseamnă „a fi gelos sau zelos”. Gelozia este definită ca fiind : „1 Grijă obsedantă de a păstra numai pentru sine ceva iubit cu pasiune. 2 Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. 3 (Rar) Invidie”. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010) Iar o altă definiție pentru gelozie este aceasta : „Frica de a nu fi ĭubită altă persoană în locu tăŭ, cĭuda de a vedea altă persoană ĭubită în locu tăŭ. Invidie, ură că altu e maĭ fericit de cît tine”. (Scriban, 1939) Se poate observa foarte ușor că într-un dicționar mai vechi cuvântul este explicat mai adânc, decât într-un dicționar mai nou. Exista o cunoaștere populară a omului mult mai mare decât cea din vremurile noastre. În urmă cu zeci de ani, oamenii erau mai curați la suflet și poate din cauza aceasta erau și „citiți” mai repede cei care aveau probleme și poate că această cunoaștere se datora și interacțiunilor personale care erau mult mai adânci față de superficialitatea de azi (din relații) și fiind specialiști mulți în popor (dacă putem spune așa) chiar nu era nevoie să apeleze la personalul specializat și la ședințe de terapie etc. Noi trăim ca într-o iarnă a sufletului în care nefiind căldura și lumina soarelui, apelăm la metodele alternative, la calorifer și la bec, la metodele omenești în locul celor Divine ! Azi cei interesați de cunoașterea sufletului uman, au acces la mult mai multă informație teoretică decât exista pe vremuri (de exemplu : cunoașterea limbajului trupului, a feței precum și a tipurilor de inteligență etc.), dar cunoașterea empirică pe ansamblu este cu mult mai mică ! Dar să revenim la pasajul la care am ajuns în demersul nostru de notare a câtorva dintre neputințele omenești și anume la Geneza 30. În primul verset, Iacov probabil că a fost foarte surpins să observe că soția lui, care era dintr-o altă țară și avea o altă cultură, i-a spus exact ce auzise pe vremuri acasă la el. Rahela i-a cerut imposibilul în momentul în care a rostit aceste cuvinte : „Dă-mi copii, ori mor !” Așa credea cândva și Esau, că dacă nu avea să mănânce imediat când îi era foame avea să moară (iar el era într-adevăr epuizat, a se vedea Geneza 25 : 30 – 32) dar nicidecum nu se punea problema să moară. La fel gândea și Isaac. În Geneza 27 : 4 scrie că Isaac, i-a spus lui Esau : „Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte de a muri.” De ce am amintit cele trei situații ? Deoarece sufletul sau psihicul uman este la fel, indiferent de ADN-ul omului respectiv, de cultură sau de perioada din istorie în care trăiește. Sufletul este cumva ca o mașină, doar că diferă „modelul” și „anul de fabricație”, dar în principiu este exact la fel deoarece are exact Același Producător, adică Dumnezeu !
No transcript available.
POWERED BY BLUBRRY
